azi am facut doua gafe care nu ma lasa sa dorm acum … zeci de strategii de intoarcere a vorbei imi vin in minte. Contextul a fost unul de nervi si pliciseala, fiind nevoita sa particip la a mia sedinta de pierdut timpii. Astfel, mi-am tras scaunul mai aproape si am inceput sa fac show de una singura. Macar, pentru moment, a disparut plictisela. Insa, fazele astea nu tin pe termen lung. Acum, de exemplu, ma framant. Cel mai mult dor tampeniile gratuite, pe care le oferi cu o generozitate dureroasa. Nu te intreaba nimeni. In schimb tu …

Tot astazi, o anumita persoana a fost morocanoasa. Dupa un anumit event intim s-a asternut tacerea. M-am imbatat de nervi si am dansat extrem de ciudat prin casa We we’ll rock you, obtinand trei vanatai de la cele doua fotolii.  Pana la urma a vorbit si erau, bineinteles, alte motive decat cele o suta pe care mi le-am inchipuit cu cea mai masochista imaginatie.

Plus ca am primit si leapsa de la lupu, dupa cum ma si asteptam ) … mersi depe. Dar nu si de la Poponetz. Iar moment de )  Spre surprinderea mea si a lui Codytza, he was checking me out destul de intens zilele trecute la cantina. Ca sa nu mai zic ca in metrou si-a asezat poponetzul putin mai incolo de mine, studiindu-ma printre mainele calatorilor, care se tineau de bara din dreptul lui.  Bineinteles, fazele astea nu fac decat sa-ti scada interesul. Iti atrag, inutil de mult, focalizarea pe fata posesorului de poponet, devenind brusc prea … uman, trecand spre posibil, banal.

Si gafele mele? Ce ma fac cu ele? N-am unde sa le tin. Uite, le bag in frigider si le dezghet la vara.