trei propuneri pentru voi:

ascultati melodia asta, delectati-va cu video-ul:

si

uitati-va la Ospatul lui Babette (Babettes Gæstebud / Babette^s Feast) – un film danez superb, hranitor spiritual. Si va spun si eu ca intr-adevar  “Un artist nu se plictiseste niciodata“.

si

un vin alb, care merge cu tot acest festin

am ras putin, mi-a dat Miezoo un site, vi-l ofer si voua ca merita: http://i.gizmodo.com/5152141/google-proves-humanity-is-sick-and-sad-yet-absolutely-hilarious.

Pe scurt, daca tu cauti pe google.com ^why do I have^, o sa constati cu uimire ca nu esti primul care se intreaba chestii despre sine pe google.

863 de milioane de oameni au intrebat Google  de ce nu au prieteni.

Dupa singuratate, urmatoarea problema majora a omenirii a fost balonarea -  186 de milioane de oameni au intreabat de ce sunt balonati, iar 56 de milioane de ce sunt foarte balonati.

Restul le cititi pe i.gizmodo

oamenii sunt multumiti ca a murit si Marian Cozma ca sa faca rating. Pana sa moara Marian, seful meu se tot ruga sa mai pice unul pentru ca “site-ul scade iar la afisari”.

de asemenea, s-a pus problema schimbarii unei categorii, insa acea categorie este atat de importanta pentru unii incat “numai moartea lui Barak Obama” ar putea sa dea categoria aia mai jos.

ceea ce mi-a adus aminte de prima impresie de la redactie, de prima comparatie a ziaristilor devorand un scandal, totuna cu sacalii devorand corpuri – a fost atunci cand o editorialista a strigat vesela la dtp ca “Din Saddam Husseim mai mancam doua saptamani”.

dupa-amiaza am stat si m-am gandit si m-am enervat ca trebuia sa dau un titlu de tabloid la un sculptor hiperrealist, in timp ce ma intrebam oare ce fel de moarte trebuie sa am ca sa obtin ok-ul pentru pagina 2-3? Efectiv, nu ai cum! … sa gasesti un titlu de tabloid la un sculptor hiperrealist. Asta daca esti tu, dar daca il intrebi pe seful meu, el iti va spune … pentru ca de asta sunt unii sefi sefi, pt ca ei stiu cum sa calce pe cadavre, fara sa se jeneze.

ok…ai un site -  foarte potrivit conceptului, echilibrat din header pana-n footer, informatia, categorisita si structurata, este la indemana cititorului. In trei luni de la lansare site-ul s-a transformat intr-un labirint gaunos, unde orice cititor se pierde.

De ce?
Pentru ca ”Am o idee!”.

Ca o regula pe la noi, profitul este inainte de toate, se da refresh la Sati sau Trafic din 5 in 5 secunde: “uite am mai crescut cu o mie, pun pariu cu tine ca in 2 zile batem recordul”. Ce sa facem, ce sa facem? Am o ideeee!

Rotitele ruginite se pun in functiune tic-tac si rand pe rand, ideile de tot felul, trunchiate, neajustate, grabite, bombardeaza site-ul. Centrul cedeaza unui banner de nuanta opusa totului, mai jos un scroll nearmonizat cu nimic, publicitatea are prioritate, coloana dreapta este afectata, cedeaza bannerelor, casutelor, suplimentelor de tot felul, totul “blinkaie”, corpul este gaurit de pdf-uri, excremente de idei se intind pe toata suprafata. Bani, bani, bani, tic tic tac, kabooom: hoitul descompus al unui site.

Ideea mareata ar fi ca poti sa ai idei si profitul de pe urma lor sa vina frumos daca: vii cu o propunere tehnica, discuti cu echipa care iti va pune in aplicare ideea, ai incredere in profesionistul care-ti spune daca merge/nu merge, daca e prea mare/prea mic, daca se armonizeaza cromatic/nu.

Dar sa nu intram in detaliile astea plictisitoare ca pierdem timpul. Haide, ai pus bannerul ala pe site? Dau refresh si nu apare. Site-ul trebuie sa creasca, nu cerem profesionalism, doar supunere.

am revenit, am renovat pe-aici, am schimbat header, nume, ma acomodez unui nou inceput pe blog, totul la ordinea Capitanului Frenzy.

Ce s-a intamplat intre timp? Pai, iubesc pe cineva mmmmmmmmm, apoi invat chestii-trestii mirifice in ale webdesign-ului, fac prietenii, desfac prietenii, c-asai in viata, ma mai joc wow, ma mai harjonesc cu acel cineva, nu dam nume …. decat cu permisiune, iar in rest serviciu, servciu, serviciu, bleah, dar maine intru in concediu. Iha!

Hmmm, trebuie sa plec de la serviciu…revin :p

Am fost acasa, la Piatra. Orasul e sufocat momentan de fasiile electorale. Cele mai multe PDL si psd, pnl-ul fiind foarte urat vazut la noi, dupa marele conflict dintre Tariceanu si “Pinalti”. In orice caz, dimensiunea campaniei a afectat cel mai mult gardurile comunelor, care sunt pline pe toata lungimea lor cu afise. 20 de afise cu pdl aici? Nu-i nimic, 30 de afise psd mai incolo. Un gard de 5 metri lungime afisat electoral psd cu fata unui avid necunoscut? Asta-i buna! Uite gardul lui Ilie, gospodar, gard de 15 metri lungime, 2 metri inaltime, portocaliu, convingator, orbitor de-a dreptul!

Gardul bunicii mele scapase doar cu 4 afise psd.

“- Mamaie ce cauta alea acolo?
- Uite, au venit niste domni si au intrebat daca pot sa puna niste afise si nu le-am zis nu.
- Dar cu psd mamaie? Ia sa le rupi!
- Si ce-or sa zica oamenii din sat, mama?”

Merg de obicei cu metroul. Aseara am luat 336, oferindu-mi prilejul de a face o infuzie cu afise elctorale: rosii, portocalii, albastre, verzi, toate garantau ceva sau pe cineva. Dar rasu-plansu a fost afisul cu Ecaterina Andronescu, din partea PSD, fost ministru al educatiei, cu stampila “Garantat Vanghelie”.

Se pare ca traim in una din milioanele lumi posibile ale lui Swift, cea in care un agramat de sector 5 garanteaza pentru un ministru al educatie. Vorba prietenei mele, Ana: “maine – Patapievici, garantat Florin Salam”

azi am facut doua gafe care nu ma lasa sa dorm acum … zeci de strategii de intoarcere a vorbei imi vin in minte. Contextul a fost unul de nervi si pliciseala, fiind nevoita sa particip la a mia sedinta de pierdut timpii. Astfel, mi-am tras scaunul mai aproape si am inceput sa fac show de una singura. Macar, pentru moment, a disparut plictisela. Insa, fazele astea nu tin pe termen lung. Acum, de exemplu, ma framant. Cel mai mult dor tampeniile gratuite, pe care le oferi cu o generozitate dureroasa. Nu te intreaba nimeni. In schimb tu …

Tot astazi, o anumita persoana a fost morocanoasa. Dupa un anumit event intim s-a asternut tacerea. M-am imbatat de nervi si am dansat extrem de ciudat prin casa We we’ll rock you, obtinand trei vanatai de la cele doua fotolii.  Pana la urma a vorbit si erau, bineinteles, alte motive decat cele o suta pe care mi le-am inchipuit cu cea mai masochista imaginatie.

Plus ca am primit si leapsa de la lupu, dupa cum ma si asteptam ) … mersi depe. Dar nu si de la Poponetz. Iar moment de )  Spre surprinderea mea si a lui Codytza, he was checking me out destul de intens zilele trecute la cantina. Ca sa nu mai zic ca in metrou si-a asezat poponetzul putin mai incolo de mine, studiindu-ma printre mainele calatorilor, care se tineau de bara din dreptul lui.  Bineinteles, fazele astea nu fac decat sa-ti scada interesul. Iti atrag, inutil de mult, focalizarea pe fata posesorului de poponet, devenind brusc prea … uman, trecand spre posibil, banal.

Si gafele mele? Ce ma fac cu ele? N-am unde sa le tin. Uite, le bag in frigider si le dezghet la vara.

mi-am pierdut cardul

ma simt flasca si vulnerabila, parca sunt in chiloti intr-o intersectie. Un orizont fara bani, fara protectie, orice mastodont poate sa ma calce, iar eu nu am bani sa-mi platesc teleportarea in spatiul meu comod, asigurat.

hai, inteleg cand mi-am uitat, acum cateva zile, caciula preferata mov cu doua flori crosetate intr-o parte, pe bancheta din spate a taxiului, dupa ce pe parcursul drumului, monologul taximetristului s-a finalizat cu regretul ca nu are o caciula ca lumea, pe frigul asta … acum are … presupun ca florile vor fi sacrificate in numele potrivelii lui masculine

dar cardul? cum imi mai iau eu caciula mov cu doua flori crosetate intr-o parte sau orice fel de caciula? … o sa mor in chinurile frigului, gheata se va asterne pe frunte si pe fata, parul se va transforma in turturi prelungi, capul o sa mi se ingreuneze, o sa trosneasca si o sa cada pe trotuar … fara caciula … fara card

bine am revenit … la multi ani zuzesti … alea alea

Bilant de 2007? Cariera – ok, stres – maxim, sanatate – asa si-asa, iubire – dulce renuntare, prieteni – minus n, plus cativa valorosi, asta e … on marche

am intrat cu nasul in 2008 … inca nu-mi spune nimic cifra, dar presupun ca s-au facut ceva pronosticuri finale pe ea, gen anul in care dispar oamenii cu 20 de alunite, anul in care s-a mai distrus un ecosistem sau au mai intrat in nefiinta ceva specii de animale … insa, ceea ce este cert si in 2008, aiurimea nu a disparut, prostia nici atat, deci e ok, fiintez, no problem